Scurt istoric

Pe baza Dicționarului istoric al localităților din Transilvania, întocmit de Coriolan Suciu, satul Sînmihaiu-Almașului este atestat în anul 1546, iar satele aparținătoare, către sfârșitul secolului al XVII-lea, respectiv Sîntă-Măria, în anul 1587, iar Bercea, în anul 1600.

Menționăm faptul că numele localității Bercea provine cel mai probabil de la termenul Berek, care în limba maghiară înseamnă delușor împădurit.

Pentru localitatea Sînmihaiu găsim însă o mențiune făcută în secolul al XIV-lea, pe la anul 1365, în care se menționează că în data de 26 februarie 1365, magistrații Ștefan și Gheorghe Bebek, împreună cu dregătorii lor din Sînmihai, voievozii românilor și alți conducători locali au pustiit moșia Sânpetru (deținută ca zălog), în ziua de Sîntămărie Mica a anului precedent(1364).

În aceeași plângere adresată voievodului Petru al Transilvaniei se menționează că fapte asemănătoare au fost săvârșite pe teritoriul moșiei Hida.

Așadar putem afirma că localitatea Sînmihaiu-Almașului există înainte de a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

În decursul anilor localitățile comunei au avut diferite denumiri, precum:

  1. Sînmihaiu-Almașului:
    • Nagy Zenth Mihal (1546)
    • Puszta Szent Mihaly (1854)
    • Almasszentmihaly (1913)
  2. Sîntă-Măria:
    • Zenth Marya (1587)
    • Szinte Maria (1753)
    • Almassentmaria (1913)
  1. Bercea:
    • Berche (1600)
    • Bercse (1733)
    • Bercea (1854)

De-alungul timpului comuna Sînmihaiu Almașului a făcut parte din domeniul feudaș Almaș.

Tradiția locală menționează că lupta dintre Gelu și Tuhutum s-ar fi dat la extremitatea estică a comunei în apropierea locului numit „Dealul Cotului”, pe malul estic al văii Almașului.

 

Economia locala este una de tip traditional, bazata pe cultivarea pamantului si cresterea animalelor. Productia de legume si valorificarea produselor animaliere sunt principalele indeletniciri ale localnicilor. Terenul arabil are o suprafata totala de 1802 ha, pe 59 de ha sunt plantati pomi fructiferi, iar pe 10 ha vita de vie. Incurajata de cele 522 ha de fanete, zootehnia se bazeaza pe cresterea ovinelor, ale caror efective ajung in prezent la 4000 de capete. Alte sectoare economice active sunt comertul si prestarea de servicii.

Comuna ofera numeroase oportunitati de investitii dintre care amintim:

  •     ferme zootehnice;
  •     unitati de prelucrare a produselor animaliere;
  •     legumicultura (50 ha disponibile pentru înfiintarea de noi culturi);
  •     pomicultura (75 ha disponibile);
  •     unitati de colectare a fructelor de padure si ciupercilor;
  •     cultivarea capsunelor (3 ha disponibile);
  •     exploatarea nisipului si a pietrei;
  •     unitati de prestari servicii;
  •     industria lemnului (comuna administreaza 1805 ha de padure);
  •     piscicultura (se pot amenaja crescatorii de crap sau fitofag pe 2,5 ha de luciu de apa);
  •     industria usoara (exista forta de munca disponibila);
  •     turism (facilitati de cazare).

Activitati specifice zonei:

  • Agricultură
  • Creşterea animalelor

Activitati economice principale:

Economia comunei este una preponderent agricolă, sectorul zootehnic şi cel al culturii plantelor fiind bine reprezentate.

Principalele obiective turistice sunt:

  1. Sînmihaiu Almașului: Biserica de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, sec. XVIII.
  2. Bercea: Biserica de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, -anul 1863.
  3. Sîntă Măria: Biserica de lemn, Adormirea Maicii Domnului 1857.
  4. Fântâna de la Gorgana.

 

Proiecte de investitii:

  • Modernizarea drumului comunal DC 55  56 pe o distanţă de 9 km
  • Modernizarea comunei prin asfaltarea uliţelor  pe o distanţă de  5  km
  • Modernizarea reţelei de drumuri locale prin realizarea aleilor pietonale pe o distanţă de 4 km.
  • Modernizarea sistemului de iluminat public
  • Reabilitarea căminului cultural din satul Sânmihaiu – Almaşului.
  • Reabilitarea căminului cultural din satul Bercea
  • Reabilitare şcoală clasele I – IV şi grădiniţă Sîntă Mărie
  • Reabilitare şcoală clasele I – IV şi grădiniţă Bercea
    construcţie sală de sport în cadrul şcolilor din comună
  • From 1731 to 1734
  • Through the 1763
  • On March 20, 1764
  • From 1731 to 1734, the French constructed Fort St. Frédéric, which gave the French control of the New France/Vermont frontier region in the Lake Champlain Valley. With the outbreak of the French and Indian War in 1754, the North American front of the Seven Years’ War between the French and English, the French began construction of Fort Carillon at present-day Ticonderoga, New York in 1755. The British failed to take Fort St. Frédéric or Fort Carillon between 1755 and 1758. In 1759, a combined force of 12,000 British regular and provincial troops under Sir Jeffery Amherst captured Carillon, after which the French abandoned Fort St. Frédéric. Amherst constructed Fort Crown Point next to the remains of the Fort St. Frédéric, securing British control over the area.

  • Following France’s loss in the French and Indian War, through the 1763 Treaty of Paris they ceded control of the land to the British. Colonial settlement was limited by the Crown to lands east of the Appalachians, in order to try to end encroachment on Native American lands. The territory of Vermont was divided nearly in half in a jagged line running from Fort William Henry in Lake George diagonally north-eastward to Lake Memphremagog. With the end of the war, new settlers arrived in Vermont. Ultimately, Massachusetts, New Hampshire and New York all claimed this frontier area.

  • On March 20, 1764, King George III established the boundary between New Hampshire and New York along the west bank of the Connecticut River, north of Massachusetts, and south of 45 degrees north latitude. In 1770, Ethan Allen, his brothers Ira and Levi, and Seth Warner, recruited an informal militia known as the Green Mountain Boys to protect the interests of the original New Hampshire settlers against newcomers from New York.

This article uses material from the Wikipedia article Vermont, which is released under the Creative Commons Attribution-Share-Alike License 3.0.